Sărbătorim și noi ceva sau ce?

hat-magic-trip

  • Mâine te duci la serviciu?
  • Da.
  • Ceee biiineee! (cum vine asta? adică Blondu’ se bucură că nu sunt șomeră? nu cred că știe ce-i aia. poate se bucură că plec de acasă și s-a terminat cu regulile?! oricum, fața nu mi-a căzut, dar ceva pe la stomac s-a mișcat puțin)
  • Dar de ce?
  • Cum de ce, înseamnă că faci bani! (păi, nu fac eu bani, că doar am imprimantă color! dar măcar acum știam că Blondu’ îmi coace ceva)
  • Nu îmi este clar ce crezi tu despre serviciu și salariu, dar ce ai vrea tu să faci cu banii?
  • Am un plan!
  • Nu mă mir! Și care e planul?
  • Pentru că vine 1 iunie și este Ziua Copilului eu aș vrea de la tine, cadou, două seturi Lego. Mă bucur că te duci la muncă pentru că eu le vreau! Nu mari, medii-mititele, micuțe-micuțele! (ha? cum adică)
  • Cadoul meu pentru tine de 1 iunie este o vacanță la mare.
  • AAAAAAA,  NUUUUUU! Nu vreau asta! Mama, de Ziua Copilului, copii primesc cadouri! Știi tu, eu trebuie să primesc cadou de la L&T, de la C., de la L., de la tati, de la tine, așa, ca de sărbătorire. Vacanța nu-i cadou, Lego e cadou și de la tine vreau două seturi!
  • Deci, vrei doar Lego, fără vacanță? Ok, bine!
  • NUUUU! Ce nu înțelegi? Vacanța e vacanță și cadoul e cadou!
  • Am înțeles acum! Le vrei pe amândouă. Păi, în cazul acesta voi merge la serviciu și sâmbătă și duminică.
  • Da, bine! Hai să îți spun ce vreau!…..

Done deal! Simplu, eficient și rapid! Ce o fi așa greu să înțeleg? Treci femeie la muncă, să iei Lego la copil!

Planurile unui Blond de cinci ani, bat orice alt plan. Și, da, mie îmi place cum își face el planuri! Clar, nu-mi convine abordarea. Da, mi-aș dori să fie mai cumpătat. Dar nu despre asta este vorba, ci de cum gândește, de cum face conexiunile, de cum comunică! Îmi place, place, place!

Că s-a născut șantajist, cred că am mai spus asta. Că mă strădui să-i fac educație financiară și să-l responsabilizez puțin, nu contează. Acum, cel puțin, nu contează. Mai târziu, va avea noțiuni de bază: va ști că un card de credit sau de debit nu înseamnă o sursă inepuizabilă, va ști să economisească și va ști cum se fac banii.

În acest moment contează cum își folosește cunoștințele dobândite, memoria și limbajul ca să se facă auzit, înțeles și, da, ca să-și vadă interesul. Este vorbăreț, pozitiv, realist. Are multe idei, pe care nu ezită să și le exprime.

Sincer, încerc să nu îi pun întrebări inutile: ce vrei să te faci când vei fi mare?; ce ai mâncat la grădiniță? ai dormit la prânz?…. Încerc să nu pornesc un dialog cu întrebări, ci să-l provoc la ”a povesti” și la ”a se deschide” prin puterea exemplului. Deci, da, și eu sunt vorbăreață, dar spre deosebire de el, nu sunt atât de sociabilă.

Că eu și Blondu’ avem personalități diferite, e normal. Dar mai este ceva ce diferă: educația. În copilăria mea întrebările rezolvau TOT. Așa credeau cu toții,  vorbesc de adulții din copilăria mea. Dar nu rezolvau: comunicarea, adevărul și conectarea cu copilul, adică eu.

Și iată de ce eu în copilărie îmi alegeam profesiile în funcție de interlocutor, nedorindu-mi, cu adevărat, nimic. Iar fi-miu deja a povestit că vrea să se facă inginer constructor (de la Lego i se trage, clar), pentru că ar face: case bune și frumoase, vesele și colorate, dar și drumuri bune… și a mai spus că el vrea sa aibă trei formații de rock, iar prima se va numi: Albastru de Rusia (???!!!). El va fi chitarist, dar va cânta puțin și la microfon și va ști să cânte și la pian, dar nu o va face pe scenă. Iar eu voi fi prezentatoarea lor, pentru că trebuie să fiu pe scenă lângă el, dar voi fi cam bâtrănă ca să cânt cu el în formație.

A devenit conștient si de vârstă: a lui, a mea…

  • Mami, dacă eu sunt acum băiețel, asta înseamnă că și tu ai crescut?
  • Aș zice mai degrabă că am îmbătrânit.
  • Aaaaa, nuuuu, tu nu vezi că ești la fel? Tu nu ești babă fără dinți, (de unde le scoate?) arăți mereu frumoasă, la fel. Mămica mea!
  • Timpul trece și pentru mine la fel ca pentru toți oamenii. Cu toții creștem, îmbătrânim și la un moment dat, murim. La mine transformările nu sunt așa vizibile ca la tine: eu nu mai cresc în înălțime (nu i-am zis că în curând voi începe să descresc), nici piciorul nu îmi mai crește…
  • Ei, nu, tu ești la fel ca-n prima zi.
  • Ții tu minte cum arătam eu în prima ta zi?
  • Nu cred, dar am poze. …..

Nu-i prea ușor să îmi păstrez răbdarea tot timpul, pentru că el vorbește mult și este și destul de energic. Încerc să mă controlez pentru că vreau să îl încurajez să vorbescă în continuare, să nu aibă rețineri în fața mea. Nu am nervi de oțel, dar am țigări și ”Șampanie” pentru copii. Dacă tot sărbătorim, să o facem organizat, zic!

IMAGINE DE AICI:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s