Cea mai…

married-single-mom

  • Mami, m-a udat pe faţă!
  • Cum să te ude pe faţă, că doar eşti sub umbrelă?
  • Dacă-ţi spun!
  • Tu nu ţii umbrela bine! Te ajut?
  • Mami, ştii cum a fost?
  • Cum a fost?
  • A fost ca şi cum m-ai pupat tu…. Dar cum era să mă pupi tu din cer?!

Şi mi s-a făcut frică. De moarte!

Acum sincer, aş fi putut şi eu să mă gândesc, de exemplu la cum resimte bietul Blond pupicii mei. Umezi şi reci, fix ca picăturile de ploaie!

Iar apoi, să-mi propun să mă apuc de exersat. Să mă antrenez până când îmi ies pupici calzi şi dulci. Ca să nu îşi aducă aminte de mine cu înfrigurare.

Şi iar am revenit! Totul, pentru că într-o fracţiune de secundă mi-am imaginat cum ar fi să nu mai fiu lângă el. Fizic, să nu mai fiu lângă el. Spiritual, hmmm, aici am nişte abţineri. Nu prea sunt sigură de nemurirea sufletului.

Ce nu înţeleg este de ce m-am schimbat atât de mult de când am devenit mamă? Înainte de Blond, n-avem nicio frică. Mai ales de moarte! Îi informasem pe toţi din jur cum să procedeze după: fără slujbă, şi pomeni, ţac-pac crematoriu, cenuşa frumos vărsată în Oceanul Pacific, de pe o plajă de lângă Puerto Vallarta, Mexic, punct.

Totuşi e bine, că nu m-am schimbat radical. Nu devin legumă, la orice rahat. Nu, nici vorbă! Sunt extraordinară în condiţii de stres: nicicioadtă nu mă pierd cu firea, reacţionez aproape ca un paramedic. Eh, dar după ce a trecut pericolul… vorba aia: “Cum te strigă? Mămăligă!”

De când am devenit mamă am mici palpiţaii la emoţii. Mai bocesc uneori de fericire. Alteori jelesc de tristeţe. Am devenit sensibilă. Mult prea conştientă de fragilitatea vieţii, de trecerea timpului.

Sunt mereu speriată că nu-s o mamă prea bună pentru copilul meu: prea rea sau prea permisivă, prea cicălitoare sau prea indiferentă. Depinde acum cu cine vorbesc… Da, uneori, deşi nu spun asta, mă compar cu alte mame. Nu le judec pe ele, ci pe mine.

Oi fi devenit bipolară? Sau am dezvoltat vreo tulburare de tip borderline?

Nu îmi este clar, dar este necesar să mă apuc de studiat psihologia. Sper să ajute, pe mine, dar şi pe cei din jur.

Vreau să devin o mamă puternică: sigură pe mine, calmă, înţeleaptă, bună, optimistă şi amuzantă.

Am uita să menţionez: cea mai puternică mamă singură!

IMAGINE de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s