De poveste…

129b5t

La cinci ani fără o șchioapă Blondu’ e știrb! După ce timp de o săptămână, s-a văitat că îl doare, că se miscă prea rău dintele și nu poate să mănânce, că nu poate să vorbească și-a făcut curaj, într-o seară, și şi-a extras singur dintele. Era la tatăl lui și după momentul de glorie, a ținut neapărat să mă sune ca să-mi se laude, dar și ca să mă linișteasca:

– …. Mami, dar să nu te sperii, când l-am scos a curs puțin sânge. Am spălat dintele acum, e curat. Daaa, și am înghițit și puțin sânge, dar să nu te sperii….

Eu nu puneam nicio întrebare, că mi se cam înnodaseră lacrimile sub barbă și nu puteam deschide gura. Sperii, eu? Păi, eu să nu mă sperii??? Dragul de el!

Eu doar boceam puțin, cumva a mândrie de mamă cu băiat mare, îngrijorată doar de trecerea fulgerătoare a timpului. Parcă ieri avea cinci luni şi o săptămână când îi admiram primul dințişor ieşit.

Dacă mă întreabă cineva pe mine, eu zic că s-a grăbit puțin, dar eu nu sunt decât Mamă de Blond, așa că părerea mea… Mă rog, e doar părerea mea.

După ce Blondu’ mi-a dat raportul, s-au executat poze cu mândrie cu tot, alături de dintele tofeu şi mi s-au trimis.

Am adormit uitându-mă la poze, bâzâind uşurel. Aş fi vrut să fiu lângă el, dar sunt doar puțin egoistă.

Dimineață am luat pulsul, post “primul dinte scos”: Cum a fost? A pus dintele sub pernă? A venit Zâna Măseluță?

– Ei… nici vorbă! Şi-a ascuns dintele într-un loc doar de el ştiut. A declarat că e al lui şi nu-l dă nimănui, dar a mai spus că el nu prea crede că există Zâna Măseluță. I se pare “de poveste”…

Pe bune! Cum adică?! Niciodată nu i-am spus clar şi răspicat că ar exista: Moş Crăciun, Moş Nicolae sau Zâna Măseluță. Am vrut să-mi las o portiță de scăpare, să nu mă prindă cu minciuna, dar aş fi vrut să creez tradiții şi amintiri drăguțe pentru mine, Blond şi tot restul familiei. Şi vine Blondu’ şi-mi zice că i se pare de poveste?! Repet, pe bune!

Blondu’ e mult mai ancorat în realitate decât mine. Io visez la zâne şi vine el, la nici cinci ani, şi-mi zice: fii serioasă femeie, nu mai crede orice prostie!

Ş-am mai învățat o lecție!

Şi, da, acum ştiu că nu crede nici în Moş Crăciun, dar îi place să primească cadouri şi sincer Moşu’ e muuuult mai darnic decât Zâna Măseluță. Şi-a prioritizat singur amintirile ce le vrea păstrate şi dorințele pe care le vrea îndeplinite.

Când va veni momentul în care îmi va spune că şi Moşu’ i se pare de poveste va fi sfârşitul copilăriei, va fi om mare, va avea alte priorități. Până atunci mai stau prin preajmă, să-l susțin să ajungă om mare.

 

IMAGINE de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s