Inspiraţie

enjoy-little-things-green

Ştiţi momentele acelea când copilul creşte şi creşte şi te uiţi la el mândră, dar arunci un ochi şi-n portofel şi vezi cum se cască hăul. Că lucrurile nu cresc proporţional, vorba aia: „copil mic probleme mici, copil mare probleme mari”. Şi-ntr-o dimineaţă, pe când mă străduiam să ajung la grădiniţă la timp şi-ncercam să-l vâr pe Blond în scaunul de maşină, realizez că scaunul devenise mic, brusc. Peste noapte!

Dacă vara fusese lejer, mai puţine haine, acu pe vreme de toamnă – iarnă, sufocasem copilul cu centurile de siguranţă.

Ok, scaunul trebuia schimbat mai de mult, dar tot amânasem pe motiv de buget mic versus nevoi urgente. Dar când l-am văzut pe Blond strâns în centuri, de-i şuiera respiraţia, am decis că scaunul de maşină a devenit urgenţă. Am oftat, am depus copilul la grădiniţă şi m-am apucat de cercetare de piaţă. Piaţa e plină, si este evident că voiam ce vrea toată lumea: ceva sigur, reglabil, cu o utilizare mai îndelungată şi ieftin, aşa că nu mă puteam arunca la primul produs de pe raft. O căutare rapidă pe net, mi-a cam stricat pofta de mâncare, aşa că în pauza de prânz am plecat la cumpărături nevirtuale.

M-am uitat, am lăcrimat, m-am întors la birou fără scaun de maşină şi vorbind puţin singură.

Deschid calculatorul şi-mi apare o alertă: “Zi de naştere a lui …” Hopa, că avem două urgenţe, zic!

Întotdeauna am fost de principiu că un cadou trebuie ales în funcţie de ce îşi doreşte cel căruia îl dăruieşti şi nu în funcţie de ce iţi place ţie. Niciodată nu am fost suficient de inspirată, se pare, în a alege un cadou fără instrucţiuni clare: ”vreau cutare lucru” sau “işi doreşte asta”. Iar când vine vorba de copii, eeei, se complică şi mai mult lucrurile. Trebuie să ştii vârsta copilului, cu ce se joacă, după aceea verifici să nu aibă duplicat, mai apoi, vrei să fie ceva util, etc.

Aveam detaliile prestabilite pentru cadou: opt ani, puşti pasionat de Minecraft. Aşa că am făcut rapid o interogare de cont, am stabilit bugetul ş-am pornit la luptă. Două mari probleme: scaun de maşină şi cadoul puştiului pasionat de Minecraft!

Si-mi aduc aminte de-o discuţie, de prin primăvară, cu-n amic care se lăuda că are nişte scaune de maşină, noi şi mişto, şi care atunci îmi zise-se că dacă am nevoie să-i spun. L-am sunat în secunda doi, dar nu mi-a răspuns, aşa că am dat un search pe net după produsele U-Grow. Şi când m-a sunat omu înapoi, ştiam deja ce scaun de maşină vreau şi doar l-am întrebat de unde să-l i-au şi dacă are pe stoc. Şi supriză:

  • Mi-am deschis magazin!

  • Ei na? Unde?

  • La Fashion House, nu e deschis de mult şi am şi preţuri bune. Verific dacă e scaunul pe stoc în magazin şi-ţi zic.

  • Să trăieşti boierule! zic şi-nchid

Acum, ştiam, aşa în mare de pe net, cam ce produse găsesc la ei, dar nu ştiam că nu au doar lucruri utile pentru bebeluşi. Eu asta aveam în cap despre ei: oliţe, termometre, umidificatoare, biberoane. Nu i-am bagat în seamă prea mult, pentru că Blondul meu era deja mare, când i-am descoperit. Le mai dădeam câte un like pe Facebook şi cam atât.

Primesc un mesaj pe telefon de la amicul meu care îmi confirmă că au scaunul dorit de mine pe stoc în magazin. Mulţumesc politicos şi-mi fac traseul, că, dacă tot ajungeam în Militari după scaun, să caut ceva prin preajmă şi pentru puştiul pasionat de Minecraft.

Ajung la magazin, le spun fetelor ce scaun de maşină doresc, le menţionez de două ori: „negru cu verde, vă rog”, că, deh, pe lângă că faptul că voiam un scaun în care copilul poate fi aşezat în siguranţă cu ajutorul centurii pentru adulţi, să nu mai stea Blondu legat în scaun „ca un bebeluş”, acu făcem şi fiţe, pentru că şi eu şi Blondu avem preferinţe la culori: verde şi portocaliu. Deci să fim fericiţi amândoi, zic!

Şi în timp ce aşteptam să mi se aducă scaunul din depozit, m-am uitat puţin prin magazin. Şi ce-mi văd ochii: hanorac Minecraft. Hopa! Întreb:

  • Pentru opt ani aveţi?

  • Da, vă arăt imediat.

Îmi bătea inima-n urechi de fericire, cum măi să le găsesc aşa dintr-o dată pe toate?! Dintr-un singur telefon ş-un drum?

Şi-n timp ce studiam discret preţul hanoracului, dar şi hanoracul care avea o glugă cu fermoar în zona feței și cu plasă în zona ochilor și a gurii, o aud pe vânzătoare:

  • Şi avem şi nişte căciuli de “Creeper” care s-ar asorta perfect cu hanoracul.
  • Pot să le văd?

Măi să fie, dar ce ratasem eu în oferta U-grow până acum? Cum adică ei nu au doar biberoane si tetine? Au şi chestii pentru copii de opt ani?

Ş-am dat o raită prin magazin, care era plin cu multe alte lucruri interesante: jocuri de gândire, intuiție, apoi i-am observat si pe Zomlings, despre care nici nu aveam habar că ii pot găsi şi acolo, pentru că au cam dispărut din magazinele de presă de unde îi tot cumpăram. M-am felicitat în gând că nu l-am luat pe Blond cu mine, că n-aş fi scăpat prea ieftin. Mi-am făcut o listă imaginară cu următoarele produse pe care le vreau de la ei, că deh „Sărbătorile vine!” ş-am plecat mai mult decât fericită pentru că nu am depăşit bugetul de treisutecincizeci de lei, decât cu zece lei. Acum e adevărat că erau nişte reduceri când am fost eu prima oară la magazin. Ş-am mai fost pe la ei, ş-am mai luat alte cadouri. Şi voi mai merge pe la ei, chiar dacă cu amicul meu n-am mai vorbit de câteva luni. Ce să fac, nu prea am nevoie de el acum că mi-a vândut pontul cu magazinul, am nevoie doar de magazin.

Îl vând şi eu la alţii, că deh, or mai fi disperaţi ca mine, dar puţini sunt aceeia care au un amic ce vinde scaune de maşină!

Că doar vin sărbătorile de iarnă!

IMAGINE de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s