Cu sau fără Moş Crăciun

dv2031017

Young Boy Pulls Santa’s Beard, Gasping With Surprise

Cum îl așteptăm pe Moș Crăciun?

-Eşti pregătit să-i scriem lui Moş Crăciun?
-Mama, nu. Poate scriem altădată.
-Gărgăriţă, trece timpul şi s-ar putea ca să nu ajungă la timp scrisoarea ta la Moş Crăciun.
-Moş Crăciun vine numai noaptea, hai să-i scriem mâine.

Ştie foarte clar ce-şi doreşte de Crăciun

Are o listă lungă, nu interminabilă, dar cu puţin efort ar putea deveni. Lista lui nu este făcută pe principiul „tot ce văd, îmi doresc”. Are preferinţe clare, jocuri şi personaje favorite. Nu se abate de la astea, deşi dacă ar fi să judec după reacţiile lui din parc, la vederea jucăriilor altor copii… sau dacă ar fi să judec după reacţia lui la vederea unor spoturi publicitare TV, aş zice că îşi doreşte tot ce nu are, mai bine zis tot ce au alţii.

Nu insist foarte tare cu scrisoarea către Moş Crăciun pentru că nu vreau să-i creez prea multe aşteptări nerealiste. În fond, Moş Crăciun este o iluzie. La un moment dat va fi foarte dezamăgit, când va afla că Moş Crăciun nu există.

De ce i-am pomenit de scrisoarea asta?

Pentru că mi se pare o activitate de apropiere între părinte şi copil, momentul acesta s-ar putea să îi lase amintiri plăcute.
Eu personal, nu i-am scris niciodată lui Moş Crăciun şi nici nu-mi aduc aminte să fi crezut în el, cum nu-mi aduc aminte momentul în care am aflat cum că nu ar fi real. Îmi aduc aminte însă, momentul în care sora mea mai mică a realizat că Moş Crăciun nu există. Îl aştepta cu atâta speranţă! A venit Moşul. Noi, toţi copiii din bloc, eram adunaţi la unul din vecinii care nu avea copii şi care organizase pentru noi o petrecere.

Se pare că sora mea era singurul copil care mai credea în el. A fost o lovitură sub centură pentru ea când a realizat că Moşul era un vecin, dar cred că cel mai tare a lovit-o faptul că noi toţi am râs de reacţia ei. Durerea ei nu vreau să îl lovească şi pe blondul meu.

Este magic să crezi în Crăciun!

Amintirile unui copil ar trebui să fie legate de familie, de momentele petrecute împreună, de cadourile pe care le-ar putea crea el pentru cei dragi lui, de mirosul de cozonaci din bucătărie, de momentele în care ar ajuta la decuparea fursecurilor, de lumină şi iubire.
Moş Crăciun a devenit un fel de bau-bau, părerea mea: Dacă nu eşti cuminte/dacă nu mănânci tot/dacă nu te speli pe dinţi nu mai vine Moş Crăciun!
Pe bune?!
Şi după aia află că Moş Crăciun nu există, că tu l-ai minţit şi l-ai şantajat. Şi te miri că nu mai are încredere în tine!

Nu cred în Moş Crăciun şi în magia lui, aşa cum nu cred că un brad adevărat, proaspăt tăiat din pădure, îţi va face Crăciunul mai veridic.

Aşa că voi face tot ce îmi stă în putinţă să nu-mi dezamăgesc copilul.

Articol publicat aici:

Imagine de aici:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s