Distracţia de după-amiază

26EE12F800000578-3009240-Earth_mother_Australian_actress_Teresa_Palmer_looked_positively_-m-32_1427203745829

Poate nu știați care e distracția unei mame…

Am avut o programare la medic, o evaluare post-răceală. Nimic special în asta.
Special a fost modul în care am ajuns la medic, dar și cum s-au desfășurat ostilitățile.
Programarea era la ora 19.00 la ORL si la 19.30 la pediatru. Am ajuns acasă pe la 18.00 și copilul meu dormea.

Am știut că va fi o excursie cu cântec, dar am rămas optimistă

S-a trezit în scurt timp după ce eu am ajuns acasă, doar că „nu-și înghițise gălbenușul”… mârâit, până dincolo de nori.  A început distracția! Am reușit să-l conving să plecăm de acasă, însă am reușit să-l îmbrac doar cu un maiou. Restul de haine și încălțările le-am luat într-o sacoșă. În mașină, în timp ce vorbeam la telefon, anunțând clinica că vom întârzia 5-10 minute, am reușit să îi pun și chiloții. Mare victorie!

Am ajuns la clinică. Pentru că am întârziat, am așteptat vreo 5 minute pe hol (a fost preluată programarea de după noi).
Fii-miu şi-a găsit rapid un tovarăș de joacă, cam de aceeași vârstă cu el. Imaginea era mai mult de cât delicioasă: pe holul clinicii alerga în chiloți și maiou un băiat blond, extrem de vesel și gălăgios, alături de noul lui tovarăș de joacă, îmbrăcat corespunzător vremii de afară, inclusiv cu un hanorac pe el.

”Mama denaturată”

Medicii și asistentele care au văzut scena, nu au leșinat, când au observat scena, chiar păreau amuzați de-a dreptul. În schimb, majoritatea pacienților care își așteptau rândul la diverse consultații, au avut ceva de comentat, iar privirile pline de venin și reproș, pe care mi le aruncau, făceau clar trimitere la tipul de mama denaturată, în care mă încadraseră.

Am reușit să evit elegant câteva comentarii, fără să mă scoată din starea mea de „învingătoare”. Că doar reușisem să ajung la medic cu o întârziere de 5 minute, cu un copil vesel… dezbrăcat, e adevărat. Dar nu mi se părea atât de relevant. Așa că, atunci când am reușit să îi pun sandală, fix înainte de a intra în cabinet la ORL, am simțit că cineva, acolo sus, clar mă iubește!

Nu a durat mult, pentru că în timp ce era consultat, a decis că nu mai vrea sandalele de „super-maximă-viteză”! Și, evident, a aruncat sandala spre biroul medicului, dar printr-o mișcare agilă, e adevărat și un pic exersată, am reușit să o prind din zbor, înainte de a atinge monitorul.

În timp ce medicul îl consulta, Carol a povestit cum mama lui, adică eu, a lovit mașina: „mama, cu mașina noastră ca o bombonică s-a suit pe unul. Dar eu nu m-am speriat, pentru că sunt cel mai curajos băiețel.” Am un copil extrem de prietenos și comunicativ.

Amintiri neprețuite. Pentru restul… există carduri de credit!

Blondul meu a ieșit din cabinetul medicului, înainte de a termina eu de discutat cu medicul, înarmat cu un bețișor de consult pentru gât, pentru Bogdănel, care își aștepta și el rândul la ORL. Se pare că mama lui Bogdanel a evitat consultul gratuit al lui fi-miu.

Am plecat de la ORL și ne-am îndreptat spre cabinetul pediatrului, în aceeași costumație veselă: maiou și chiloți. Pe holul din fața cabinetului de pediatrie am avut parte de liniște, aici nu am mai fost decât noi doi, fără binevoitori și atotștiutori.
Pentru medicul pediatru, blondul meu a avut o altă poveste. Pe lângă, deja, clasica poveste cu accidentul de mașină, i-a explicat acestuia că el este îmbrăcat așa pentru că:„Merg cu mama mea, diseară, la plajă, după ce îmi cumpără doi colace! Și eu sar în apă – pleoşc!”

”S-a închis la plajă!”

În timp ce povestea el despre mersul la plajă, vacanța care a venit cu trenul din Franța, mersul la mare și la munte, se relaxase pe patul de consultație, stând întins cu fața în sus, o mână sub cap și picior peste picior, genunchii ușor flexați.
Cu ajutorul medicului, am reușit spre sfârșitul consultației să-i pun pe el pantalonii și sandalele.

A fost o seară plină de reușite, de veselie, încheiată magistral cu un alt succes: magazinul cu articole de plajă se închisese între timp. Blondul meu a verificat totuși, cu mâna lui, dacă lacătul atârnat pe ușă, chiar era închis. S-a bosumflat un pic, dar ajuns singur la concluzia că nu are chiar nevoie de „doi colace”, pentru că sigur a închis și la plajă.

Imagine de aici: 

Articol publicat aici:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s