Ca o pasare Phoneix

Picture-Phoenix-Bird-For-Desktop


Odată şi încă odată şi ori de câte ori este nevoie, o femeie renaşte din propria cenuşă, ca o pasăre Phoneix. Reuşeşte să o ia de la capăt, se reinventează, se autoeducă, se întăreşte. Calcă pe cadavre, ale ei, la fiecare renaştere moare şi lasă în urma ei câte un cadavru, pe care calcă. Se foloseşte de ele ca să urce mai sus, tot mai sus.

Nu se mai uită în urmă, merge înainte, merge cu capul sus. Din trecut păstrează cerul senin, florile pline de rouă, parfumate şi catifelate, mirosul de ploaie, zâmbete şi mânuţe grăsuţe de copii, prăjiturile însiropate înfulecate în miez de noapte, îmbrăţişările sub lună plină, te iubescurile şi răsăriturile de soare… Cam asta păstrează. Amintirile devenite sanatoriu.

Femeia – Phoenix nu acceptă milă, o jigneşti.

În schimb are nevoie de dragoste, de încurajări, de prietenie. Are nevoie de un umăr, pe care uneori să se odihnească şi de o cutie în care să arunce nişte vechituri. Dacă nu poţi să-i oferi asta, nu îi sta în cale. Chiar ar fi bine să te ţii departe, pentru că atunci când va renaşte, aripile ei de foc te vor mistui.

Dragostea sub toate formele ei, îi aduce liniştea necesară reînnoirii. Este singurul combustibil pe care se încăpățânează să-l consume. Este singura ei sursă de energie. Plăteşte pentru ea, pentru că numai dragostea o poate readuce în stadiul de cenuşă.

Este expertă la asamblat puzzle. Adună cu meticulozitate toate cioburile sufletului ei, împrăştiate şi răvăşite. Cu buricele degetelor însângerate le uneşte pe toate la un loc. Nopţi nedormite, cearcăne, lacrimi şi sudoare toate astea sunt ingredientele pe care le foloseşte să sudeze până la perfecţiune: sufletul-puzzle. Nu contează cât de mult timp îi ia, chiar dacă o perioadă funcţionează pe pilot automat, până nu termină, până nu adună toate cioburile, nu se opreşte. Poate părea pierdută, derutată şi speriată în timpul acestui proces, este doar o mască, pe care o va da jos, atunci când puzzelul va fi gata. Când masca a căzut nu o vei recunoaşte, te vei uita la ea şi-ţi va părea familiară, probabil o vei admira, dar doar dacă te uiţi atent în ochii ei vei observa măiestria cu care a reuşit să refacă totul. Ochii ei sunt singurii care lasă să se înterzărească liniile fine cu care a unit trecutul de prezent.

Rezistenţa operei ei de artă, nu o vei simţi decât dacă încerci să calci din nou în picioare sufletul-puzzle. Vei observa acum că nu mai e ca ultima oară, când l-ai călcat în picioare şi s-a spart. Acum, doar se îndoaie uşurel, iar când revine la poziţie iniţială, te aruncă. A devenit mai flexibil şi mai dur.

Precizia cu care femeia s-a regenerat este magică. Dar există vrăjitoare bune şi vrăjitoare rele, aşa că dacă ţii la pielea ta, nu-ţi mai arunca bocancii în puzzle. Doar nu vrei să te transformi în broască, nu? Gândeşte-te doar, că în zilele noastre prinţese sunt din ce în ce mai puţine, iar alea care sunt, sunt superficiale şi materialiste, iar tu vei fi doar o broască.

Imagine de aici

Advertisements

One thought on “Ca o pasare Phoneix

  1. Pingback: Ca o pasare Phoneix | cevasupersimplu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s