Gheorghi si Ioni

reach-out-hands-hi-rez

Îmi spunea cineva, că ar fi pe aici, prin jurul meu, un Gheorghe sau un Ion care, cică, m-ar privi cu poftă. Și nu numai că m-ar privi, da’ cică m-ar și iubi de mi-ar sări capacele.

Păi zic: LASAŢI GHEORGHII ŞI IONII SĂ VINĂ LA MINE!

Dar, ATENŢIE, sunt disperată! Simt că aștept să se întâmple ceva, ce nu se va întâmpla niciodată!

Am mai încercat să găsesc câte un Gheorghe sau Ion autohton, real și disponibil, dar ce am aflat eu este că nu zboară pe toate gardurile. Nu știu cum de unora le pare așa simplu, că ai zice că io mă împotrivesc, că, de fapt, nu vreau decât vreun Robbie Williams sau Brad Pitt.

Acum este foarte adevărat că am standarde foarte ridicate, dar, asta e, viața e greu.

Eram singură, tristă, de curând divorțată. Încă nu știam exact ce m-a lovit și de ce, dar mi-am păstrat optimismul, vedeam și partea bună a lucrurilor. Lucram din greu să-mi refac viața socială, era mai dificil, dar nu imposibil, așa-mi ziceam în fiecare dimineață.

Într-o seară, în timp ce eram într-una din cele cinci etape ale “doliului”, (nu intrăm în detalii, a câta, care și care sunt etapele) îmi apare în cale un prieten: EL!

EL: divorțat și el, și în căutare de Ileana Cosânzeana.

Dar nu, nu e atât de simplu, nu am trăit fericiți până la adânci bătrâneți, nu în povestea asta… Relația pornește furtunos, cum altfel? Doi oameni răniți, trădați se simt uniți, practic “ca-n familie”. Vorbesc multe, nu fac planuri, nu au vise comune, atunci când unul cedează, celălalt îl susține, trăiesc prezentul, fără vreun angajament, vorba cântecului: „No hidden catch /No strings attached / Just free love”

EL îmi propusese „sex revenge”… nu suna rău, deloc. Eram speriată, ca de bombe, după vreo ‘inşpe ani de relație, doar cu un singur om, nu am sărit din prima, deh, complexe, principii… însă mi-am dat seama, că doar așa mă voi rupe de trecut mai ușor.

Oooooo, EL știa ce face și a fost bine…

EL: mă încuraja să-mi refacă viața, îmi era profesor de sex, mă încuraja să fiu sexy, mă învăța cum să vorbesc cu ei… Eu eram acolo oricând avea EL nevoie, l-am consolat atunci când a eșuat în vreo relație, l-am calmat atunci când ex-a îl înfuria…

Da, eram prieteni cu beneficii și după o perioadă, am încheiat amândoi “doliul”.

Am prins aripi, lucrurile începeau să funcționeze din nou, încrederea în mine creștea, eram din nou pe drumul cel bun… și inima mi s-a deschis: M-am îndrăgostit!

După ce am fiert în suc propriu, după ce mi-am dat seama că EL mă crede nebună, după reacțiile din ultima vreme, decid să-i spun, nu am curaj să-l sun sau să-i cer să ne vedem, îi scriu:

“Hello, pot să-ti spun ceva?”

EL:           “Sigur”

“Voiam să-ti spun că m-am îndrăgostit”

EL:           “Cool” “Păi și ce e rău în asta?”

“Nu e chiar cool” “E rău, că m-am îndrăgostit de tine”

EL:           “Sunt fără cuvinte” “Asta nu trebuia să se întâmple” “Nu știu ce să zic”

“Nimic, e ok…”

OK, SI ACUM?!

Trece timpul și eu rămân agățată între trecut și prezent, bat pasul pe loc, mă amăgesc, îmi spun că merg înainte, dar NU, stau pe loc și mă cuprinde disperarea… niciun psiholog nu mă ajuta, nici prietenii, putini, dar buni, pe care îi am, nimic… Mă dau cu capul de pereți… Mă doare că sunt singură, că seara nu vorbesc cu nimeni și prietena mea cea mai bună, țigara, nu mă ajută deloc, nu vrea să-mi vorbească, oricât de tare mă strădui să o conving să-mi răspundă, nu se lasă șantajată emoțional, e rece, deși scoate fum… și ajung să mă bag în pat tristă, cu o carte. Da, e bine să evadezi, dar ce te faci când se termină cartea?

Unde să mă duc, ce să fac, cum sa fac: îmi vine să urlu la lună, dar mi-e teamă că trezesc copilul!

Nu vreau cadouri, nu vreau romantism, nu vreau promisiuni, nu vreau minciuni, Cum dracu de nu am reușit sa-l găsesc încă pe Ion sau pe Gheorghe acela de băloșea după mine?

As vrea senzația aia, când deschizi ochii dimineața și lângă tine în pat este persoana care toată noaptea te-a ținut în brațe, care miroase demențial, de-ti plouă în gură, însă nu te apuci să o mănânci, ci doar o privești pe sub gene, ca să nu o trezești. Îți place să vezi liniștea de pe chipul ei cu buze bine conturate, numai bune de sărutat, cu piele trandafirie. Doarme liniștită lângă tine, respirând ușurel, ca un copil și întinzi mâna să-i mângâi părul ciufulit, dar te simte, deschide ochii şi-ţi aruncă un surâs de-ti mută inima-n stomac și adoarme la loc zâmbind…

Nu vrei să se mai termine momentul.

Te ridici ușurel, te duci să faci o cafea și o simți, e în spatele tău, s-a trezit, te cuprinde în brațe și te sărută pe umărul dezgolit și toți fluturii din stomac și-au luat zborul…

Nu te întorci, de frică să nu plece, dar o auzi cum spune: ce vrei să mâncăm?

În nici un caz o omletă nu este romantică, dar e atât de gustoasă când e făcută în doi!

Nu își fac planuri, nu e cazul, doar trăiesc clipa, este doar emoție, bucuria de a trăi și de a face sex.

Așa că, repet: LASAŢI GHEORGHII ŞI IONII SĂ VINĂ LA MINE!

Imagine de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s